Tăbăcăriile din Marrakesh sau prima capcană din Maroc

Oricât de pregătit te crezi, chiar dacă vii de acasă cu gândul că tu nu o să fii înșelat în Maroc, tot o să ți se întâmple ceva, tot cazi într-o capcană mai mult sau mai puțin costisitoare. Copiii te abordează pe stradă și te îndreaptă în direcția greșită, probabil spre strada unde tatăl lor are magazin, la tarabele cu mâncare nu este afișat niciun preț , iar fața ta străină îi face să ceară mai mult decât localnicilor, orice ai vrea să cumperi trebuie să negociezi la sânge, imaginează-ți că pentru o cutie puzzle specific marocană mi-au cerut 600 dirhami și până la urmă voiau să mi-o vândă cu 80. Se poate întâmpla să nu-ți placă deloc Marocul sau să ajungi la concluzia, cum am făcut și eu, că toate șiretlicurile marocanilor la care se antrenează de zeci de ani fac parte din specificul local, cât timp stai în Maroc ai parte de lecții zilnice din care înveți cât valorează lucrurile pentru tine, cât ești dispus să dai pe ele.

Tăbăcării în Marrakesh

Tăbăcării în Marrakesh

De la aeroport spre centru
Prima zi în Marrakesh, din cele 2 variante de autobuz de la aeroport spre centru, primul pentru turiști cu aer condiționat și un bilet la 30 dirhami(adică vreo 3 euro), al doilea pentru localnici cu stația la 3 minute de mers pe jos și cu biletul de 4 dirhami, ghiciți pe care l-am ales! Clar că pe al doilea, doar suntem mereu în căutare de experiențe autentice. Cum am urcat în autobuzul onze(sau 11 – pe aici lumea vorbește în franceză), toate capetele s-au întors spre noi, cred că dacă aveau camere foto la ei începeau să ne facă și poze. Femeile m-au analizat tot drumul de parcă ar fi vrut să împrumute vreo idee europeană. La întrebarea mea ”de unde știm unde că coborâm, hai că scot telefonul să mă uit pe hartă unde suntem” a venit și răspunsul lui Iuli ”Mai bine nu, nu îi respecți dacă faci asta, uite cât de săraci par”. Să fi fost sau nu așa, am hotărât să nu mă uit pe harta telefonului și nici nu a fost greu să ne dăm seama unde să coborâm, mulți s-au îngrămădit în dreptul ușilor când am ajuns aproape  de piața Jemaa el Fna, centrul orașului.

Prin medina spre cazare
Uite că am scăpat de taximetriștii de la aeroport, ne-am descurcat să ajungem în centru cu autobuzul localnicilor, eram încrezători în abilitățile noastre. Să vedem ce mai urmează!

Mergeam spre cazare prin medina(orașul vechi). Probabil că rucsacurile din spatele nostru atrăgeau atenția tuturor, prea eram bombardați din toate părțile cu tot felul de oferte: excursii în deșert, cartele de telefon, henna, chiar și o chemare cu aplauze atunci când am întors privirile spre tarabele cu fresh-uri de portocale, era un fel de competiție: cine bătea mai tare din palme, urmat de un ”eeee” strigat cu putere ne câștiga de clienți.

Așa zisul târg al tăbăcăriilor
În tumultul de oferte, un bărbat îmbrăcat bine, care vorbea engleză, lucru rar pe aici, ne-a arătat direcția pieței centrale. O abordare obișnuită. I-am spus că nu vrem să mergem într-acolo, apoi ne-a zis așa: ”Oh you should go to the tanneries, Tuesday is the berber market! You are lucky!”(Oh, atunci mergeți la tăbăcării, marți este piața berberilor. Sunteți norocoși.) Ne-a arătat direcția și ne-a lăsat pe noi să mergem. După vreo 3 minute  era lângă noi pe motocicletă: ”Nu, prietene, cealaltă direcție!”. A coborât, a mers puțin cu noi, apoi și-a strigat un prieten care părea să fie întâmplător pe acolo și ne-a pasat lui. Vreo 5-10 minute ne-am ținut după el pe străduțele labirintice, dar pline de oameni, lucru ce ne dădea încredere. La un moment dat a făcut stânga pe o străduță de un metru lățime, care părea că se înfundă. Deja era prea mult și i-am spus ”Noi nu mergem în direcția aia!”. ”Nu vă îngrijorați, hai pe aici și o să vedeți poarta pe care scrie tăbăcării”, răspunde el și continuă să meargă pe drumul inițial, dar probabil mai ocolit. Am mers și am mers, nu am văzut nicio poartă cu vreun semn, dar mai erau și alți europeni pe acolo, așa că ne-am lăsat pasați din nou unui alt tip care părea un fel de ghid.

Ne-a întâmpinat cu o mână de mentă verde și ne-a anunțat că o să fie un miros foarte urât și că e mai bine să stăm cu nasul în mentă.

Stai cu nasul în mentă, tăbăcăriile au un miros specific

Stai cu nasul în mentă, tăbăcăriile au un miros specific

Ne-a spus că se lucrează în cooperative. Familiile de arabi prelucrează piele de animale mici, cum ar fi oaia și capra, iar familiile de berberi pieile de animale mari ca vaca și cămila. În zonă există tăbăcării încă de la înființarea orașului în anul 1062, iar comerțul cu produse din piele se practică de demult. Astăzi, ca și acum sute de ani, procesul de curățare al pielii este unul arhaic: se folosește un mix de fecale de porumbei, urină de vacă și acizi. Fiecare tip de piele are procesul său, de exemplu, pielea de cămilă este lăsată o săptămână în acest gen de lichide pentru a îndepârta părul și pentru a fi ”vindecată”. Urmează alte substanțe care îndepărtează mirosul, apoi procesul de colorare, iar la final uscarea la soare.

Turul a ținut maximum 5 minute. Apoi, ne-a arătat magazinul cu produse din piele, avea de toate: papuci, genți, curele, etc. Nouă ne-a arătat niște tabureți cărora le spunea pufpuf și pe care urma să îi umpli cu ce doreai.

De la stâga la dreapta: pufpuf din piele de capră – foarte fin, pufpuf din pe oaie – mai puțin fin, pufpuf din piele de cămilă – aspru

De la stâga la dreapta: pufpuf din piele de capră – foarte fin, pufpuf din piele oaie – mai puțin fin, pufpuf din piele de cămilă – aspru

Pături și covoare lucrate în cooperative

Pături și covoare lucrate în cooperative

 

Specificau tot timpul că lucrează în cooperative. Iuli a fost încântat de această idee și a vrut să le lase un bacșiș, dar cei din magazin nu au vrut să primească. Nu am cumpărat nimic și am vrut să plecăm.

La ieșire ne aștepta surpriza: ghidul a început să ne ceară pe un ton violent bani, nu cât voiam noi să îi lăsăm, ci 50 de dirhami. Apoi, a scăzut la 20 de fiecare. Spunea în continuu că nu sunt pentru el, sunt ca să ajute familiile. Părea pus pe ceartă, cu greu am reușit să plecăm. Până la urmă i-am lăsat amândoi 20 dirhami. Știu că este o sumă mică, dar atitudinea certăreață este de-a dreptul ofensatoare. Bun venit în Maroc! Amintiți-vă că peste tot este vorba de negociere!
Am înțeles și cum funcționează cooperativele lor. Există o echipă de oameni care lucrează împreună pentru a te păcăli să mergi la tăbăcării. Te abordează undeva aproape de centru și te pasează de la un unul la altul, ca să nu atragă prea mult atenția. Este un bussiness de familie și probabil că banii se împart între ei. Experiența este pe atât de fascinantă pe cât de zguduitoare este lecția învățată. Nu îți vine să crezi decât atunci când începi să simți teamă și nesiguranță, atunci când vezi cu ochii tăi.
Tăbăcării in Marrakesh - tanaries

Aici nu ai prieteni marocani. Probabil că sunt și localnici de treabă, dar nu i-am descoperit până acum. Ești pe cont propriu, te bazezi doar pe intuiție și pe experiența acumulată.

Dacă ai fost și tu păcălit în Maroc sau în altă țară arabă, povestește-mi printr-un comentariu lăsat mai jos.

Lasă un comentariu