Turul Dunării pe bicicletă – ziua 1 – Noi prieteni, noi trăiri

Notă : articolul cu harta traseului și informații: Turul Dunării pe bicicletă

Ziua 1 de pedalat sau, mai bine spus, acea zi în care am aflat ce înseamnă cu adevărat să urci un munte pe bicicletă. Am făcut cunoștință și cu vântul care șuieră pe la urechi la mai multe de 50 de kilometri la oră, am pedalat prin sate cu peisaje exact ca în Toscana, vorba colegului nostru de echipă, bulgarul Peșu, iar minunăția bănățeană, numită cascada Bigăr, ne-a lăsat fără cuvinte. Dar hai să nu ne grăbim!
IMG_9485 copyAm plecat cu veselie mare de la pensiunea Pajura. Claxoane de bicicletă, zâmbete și chiuituri energice ne-au definit drumul până în fața primăriei din Oravița. Aici s-a dat startul oficial pentru turul Dunării pe bicicletă, echipa de vest. Eram 14 tineri entuziaști, 7 români și 7 bulgari, 7 fete și 7 băieți.

24 iunie este ziua internațională a iei, de aceea, noi fetele, am ales să pedalăm îmbrăcate în frumoasele noastre veșminte tradiționale. Și pentru că ne iubim țara și frumusețile ei pe care urmează să le descoperim, am agățat de biciclete câte un tricolor.
20130624_090113 copy

Hai la drum! Sus, sus, tot mai sus!
Am pornit din Oravița spre Țara Almăjului, drum asfaltat, pădure, liniște, puține mașini. Cum am ieșit din oraș, drumul a început să urce. Și urcă, și urcă, 15 kilometri tot așa o ține. Inima începe să bată tare, tare, mai ceva ca la orele de kickbox. Urmează respirația: ritm total necontrolat. Rezultatul: gâfâit, limba scoasă până aproape de coate. Am mai mers și pe lângă bicicletă, să nu credeți că mi-a fost rușine, de așa pantă întinsă pe kilometri buni nu mai avusesem parte. Eu știam că din Militari până la Unirii e diferență de nivel de 50 metri și mi se părea o nimica toată. Mă gândeam că nu e așa mare diferența și n-o să-mi fie greu să urc cei 600 m. Optimismul meu exagerat m-a făcut să fiu nepregătită psihic pentru urcare, dar nu m-am lăsăt eu așa repede și am reușit să înving panta.
Am avut emoții și cu bagajul care atârna vreo 10 kilograme: mă gândeam că poate mă dezechilibrează, poate îmi trage înapoi bicicleta, dar ne-am împrietenit repede și am ajuns să nu-l mai simt, doar făcea parte din aventura noastră.
IMG_2931 copy

Primul popas a fost în dreptul unei troițe. Aici am întâlnim un motociclist care ne-a dat o veste bună: urmează coborâreee! Este haios acest bănățean, ne spune așa: ”motocicleta are 107 chile și eu tot atât, suntem prieteni de drum de când ne știm. Ea mă duce în siguranță acasă, iar eu îi mai ung câte un șurub”.
IMG_0129 copyPlăcerile vitezei
Dacă la urcare m-am luptat cu bicicleta, să merg la vale a fost o încântare. La o viteză de peste 50 km/h auzeam doar vântul cum îmi șuieră pe la urechi. Mergeam pe Valea Minișului: în dreapta râu de munte, în stânga stânci presărate cu peșteri. Era soare, eram înconjurată de un verde puternic, și din când în când, câte un fluture trecea prin fața mea. Combinația bicicletă plus natură cu toți stimulii ei mi-a dat o trăire cu totul nouă, intensă, un fel de libertate simțită de la picioare până în vârful firelor de păr, o plutire între magie și realitate. Pe scurt: un nou tip de fericire.
IMG_2946 copy

Minuni bănățene – cascada Bigăr
Bucuria mea a fost încununată de frumusețea cascadei Bigăr. O știam din poze, însă văzută nemijlocit m-a impresionat și mai mult. În formă de ciupercă, amplasată exact la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord, pe Paralela 45, curge liniștit, în șuvoaie subțiri, pe stânca acoperită cu mușchi verde. Nu degeaba se află pe locul întâi în topul celor mai frumoase cascade din lume, realizat de cei de la publicația online The World Geography. În plus, este ușor accesibilă, nu trebuie să treci munți și văi ca să ajungi la ea pentru că se află la doar la câțiva pași de drumul principal care leagă Oravița de Bozovici.
IMG_2998 copy

În munți vremea face legea
Am încălecat pe biciclete în căutarea unui loc unde să găsim ceva bun de mâncare și unde să ni se dea și bon. Dar să vezi surpriză: natura cu a sa ploaie ne-a arătat că poate să ne întârzie planurile. Era un soare tare frumos, dar dintr-o dată au apărut norii, au urmat stropi de ploaie și punctul maxim: vijelia care bătea ba de la dreapta la stânga, ba din față în spate. E surprinzător cât de repede se schimbă vremea în zona munților: acum e soare, acum e furtună.
Am acoperit bagajele cu folie protectoare, ne-am luat pelerinele de ploaie și am pedalat în căutarea unui adăpost. Am avut noroc că am găsit o benzinărie cu restaurant(la ieșirea din Bozovici, aproape de intersecția unde trebuie să faci stânga spre Șopotu Nou).
IMG_0151 copy

Dealuri, curcubeie, sate vechi
Natura după ploaie are farmecul ei: totul e proaspăt, miroase a curat, iar atunci când surprinzi câte un curcubeu e tare frumos. Am pedalat ultimii 15 kilometri printre dealuri presărate cu căpițe de fân, întrerupte de sate vechi, aranjate parcă după o ordine străveche, cu case îngrijite, cu floricele la ferestre și la poartă. Copiii ne zâmbeau timid și ne priveau cu o curiozitate aparte: ”ce o fi și cu ciudații ăștea cu bagaje multe pe bicicletă și cască pe cap?”, pe semne că nu mai trecuseră bicicliști ca noi prin zonă. Eram în Țara Almăjului.
IMG_0156 copy

Oamenii Banatului
Am ajuns obosiți, dar tare fericiți la pensiunea Cabanera din Bârz. Gazda noastră, o femeie simplă de la țară, care avea în grijă pensiunea, ne-a întâmpinat cu tot ce poate fi mai bun din mâncarea de la țară: smântână de casă, brânză, lapte de-abia muls, ouă, ceapă verde și cireșe. O rugasem să ne aducă ceva de mâncare, dar ne-a depășit orice așteptare. Tare buni și grijulii oamenii din Banat!
Ce ne astepta la Cabanera

Am adormit cu zâmbetul pe buze. Tura asta e inedită, intensă, simt că trăiesc din plin!

IMG_2978 copy

Cascada Bigăr

IMG_9485 copy

Peisaje după ploaie

IMG_9430 copy

peșterile de pe marginea drumului au stârnit curiozitatea băieților

 

Lasă un comentariu