Turul Dunării pe bicicletă – ziua 2 – Lacul Dracului și satul de cehi Ravensca

Notă : articolul cu harta traseului și informații: Turul Dunării pe bicicletă

Cuvintele celei de-a doua zi din Turul Dunării 2013 sunt: provocare, ceață, ploaie, drumuri forestiere și drumuri pietruite, gânduri către Doamne-Doamne. Stați un pic să vă explic!
Peisaje pitorești smallÎn căutare de lacuri cu nume ”necurate”
Am plecat dimineața devreme, binevoitori și cu zâmbetul pe buze spre lacul Dracului. Viteza medie din prima zi fusese de 15 km/h, dar totuși alocasem 4 ore pentru cei 30 de km dus-întors pentru că 20 urmau să fie făcuți pădure. Toate bune și frumoase, până când a început să plouă mărunt, și nu s-a oprit pentru următoarele 6 ore. Am mers cu pelerinele de ploaie pe noi. Dar ăsta era doar începutul aventurii: pedalam deja de 2 ore și nici urma de lac. Semnal la telefon nu aveam, așa că nu puteam încărca harta detaliată, GPS-ul ne arăta că mergem pe un drum ocolit, dar noi nu, nu ne întoarcem, trebuie sa găsim drumul spre lacul Dracului. Nici dealul care a apărut în fața noastră nu ne-a stat în cale, l-am trecut mergând mai pe bicicletă, mai cu ea de coarne. Trecuseră deja 3 ore și jumătate. După deal surpriză: nu mai exista niciun drum forestier, se continua cu o potecă care urca și tot urca. Atitudine optimista, deși picura încontinuu. Eu nu voiam sa renunț. Băieții insistau sa ne întoarcem. Am început să cercetez potecile, poate, poate după colțul acela de sus se continuă drumul. Nimic. Am cedat, am pornit înapoi spre cabană. De la iarba udă mi s-au udat adidașii atât de rău încât a trebuit sa storc ciorapii de câteva ori. Storc ciorapii uzi și îi încalț la loc, poate să fie chiar amuzant.  Am început să râd de încăpățânarea mea și mi-am dat seama cât de greu renunț la ce mi-am propus.
Concluzia: eu nu mă mai apropii de lacuri cu nume ”necurate”, vedeți și voi ce înseamnă să umbli după lacul Dracului!
Explicația: adevăratul drum era închis cu o barieră lângă care scria:”proprietate privată”. În plus, 4 câini ne-au lătrat și au avut grijă de noi să trecem cât mai repede de drumul corect, să nu facem prea multe presupuneri.

Ne-am întors bosumflați la cabana. Ne era foame și am oprit lângă 2 duzi unde ne-am satisfăcut pofta de fructe proaspăt plouate. Dar dudele nu erau suficiente. Nu aveam mai nimic de mâncare, nu aveam de unde sa cumpărăm și nici nu avea cine să ne gătească și ne era tare foame. Dar doamna care are grijă de cabană ne-a făcut o mare bucurie: avea supă deja gătită și a împărțit-o cu noi. Bănățenii sunt oameni de treabă! Am luat-o ca pe o binecuvântare după drumul îndurat, gândurile astea bisericești nu le-aș fi avut fără lacul Dracului.

Gazda de la Cabanera

Gazda de la Cabanera

Ravensca – satul romantic
Ne-am luat bagajele și am plecat spre satul de cehi Ravensca: 14 km de urcat pe drum forestier. După fiecare curbă spuneam: ”am ajus în vârf”, dar cred că au fost peste 10 vârfuri ale dealului. Nu prea sunt bună la urcat , dar mă antrenez. Până la sfârșitul turului sper să fiu în formă. :D
Satul: minunat, peisaje superbe, unul din cele mai îndrăgite locuri din România ale călătorilor romantici; se identifică perfect cu adjectivul ”pitoresc”. A fost construit de cehi la confluența unor culmi pentru că așa li s-a dat de la împărăție (este vorba de imperiul austro-ungar) prin 1826, atunci când au fost mutați în zonă. În momentul întemeierii satului erau codri peste tot, dar au fost defrișați pentru a face loc caselor și culturilor agricole.
Singurele mașini care au ajuns aici, două după socoteala noastră, aveau număr de Cehia. Voiam să vorbim cu un localnic, dar vremea ploioasă îi ținea pe toți în case. Totuși un câine ne-a întâmpinat cu prietenia sa necondiționată.

Ravensca

Ravensca

Un prieten

Un prieten

La coborâre altă distracție: 17 km de drum pietruit, înclinat, plin de denivelări. Am mai avut o premieră: căzătura de pe bicicletă. M-a salvat casca, altfel aș fi avut fața ca o tigaie: turtită. În rest, m-am ales cu genunchii juliți și am învățat o lecție: să nu te dai mai viteaz decât poți să fii. Curajul exagerat te poate face să ajungi pe burtă. Și după jumătate de an de la această căzătură încă mai am frică la coborât pe bicicletă văile abrupte.

Până în apropierea asfaltului, drumul e relaxant și foarte pitoresc, mai o bojdeuca, mai un porc ieșit la plimbare, o văcuță ș-un cățel, numai oameni nu. E bine, e liniștitor!.

Stupi pe marginea drumului

Stupi pe marginea drumului

Muncă la țară

Muncă la țară

Ultimii 10 km i-am făcut pe malul Dunării, de la Liubcova până la pensiunea Clisura Dunării de lângă Cozla. Peisajul s-a schimbat: și mai frumos. Avem o țară deosebită, rămâne doar să o descoperim!

Seara pe Dunăre

Seara pe Dunăre

Distanță totală pedalată în ziua 2 a fost de 70 km. Toate cele povestite s-au întâmplat pentru echipa 3Vest, adică eu, prietenul meu și bulgarul Peșu. Am trecut cu bine peste toate pentru că avem echipa! Mergem mai departe, turul continuă.

Mai multe fotografii găsiți aici.

Lasă un comentariu