Turul Dunării pe bicicletă – ziua 3 – pe Dunăre în jos, pedalăm voios

Notă : articolul cu harta traseului și informații: Turul Dunării pe bicicletă

Ziua începe pe malul Dunării, doar participăm la un proiect numit ”investighează traseul Dunării pe bicicletă”. Am dormit cam puțin, vreo 6 ore, dar motivația și dorința de a trăi la maximum  această experiență inedită, de a pedala încontinuu pentru o săptămână, în căutare de oameni deosebiți și locuri autentice, ne dă putere, energie și o mare doză de fericire, în așa fel încât pornim la drum cu zâmbetul pe buze și cu o stare de nerăbdare, exact ca niște copii care pleacă în prima lor excursie .
Cea de-a treia zi de pedalat îi este dedicată în totalitate Dunării, aveam de parcurs doar 55 de kilometri, fără diferență prea mare de nivel. Planul este să pedalăm încet, fără grabă, să interacționăm cât mai mult cu localnicii și să descoperim pe îndelete ce poate să ne ofere traseul.
Dunărea small

Povești pescărești
La pensiunea unde am dormit ne-am întâlnit cu echipa 1Vest, singura echipă compusă numai din fete, și pentru că aveam traseu comun am hotărât să pornim împreună la drum. După câțiva kilometri de pedalat, Iuli a văzut un pescar pe marginea drumului și i-a venit o idee : ”hai să aflăm câteva povești pescărești!”. Fetele și-au continuat traseul, iar noi ne-am îndreptat spre malul Dunării.
Pescarul nostru era instalat de aproape o săptămână pe mal, așa obișnuiește să își petreacă în fiecare an concediul: cort, grătar și multe undițe. Firul întins îi face vacanța ideală. I-am admirat capturile și chiar am asistat la prinderea unui caras de 1 kilogram. Lui Iuli i-ar fi plăcut să rămână întreaga zi la pescuit și să își testeze și el norocul, sau iscusința.

Povești pescărești

Povești pescărești

Lacul portocaliu
În timp ce vorbeam cu pescarul, bulgarul Peșu a cercetat împrejurimile și a descoperit un peisaj ieșit din comun: un lac de culoare portocaliu intens. L-a impresionat atât de mult încât s-a întors la noi și ne-a spus ” I saw an orange lake. It was soo orange, never seen such a thing in my whole life, it was out of this word. (Am văzut un lac portocaliu. Era atât de portocaliu, n-am mai văzut așa ceva până acum. Parcă era de pe altă lume.)”

Lacul portocaliu

Lacul portocaliu

Am revenit la drumul principal și am continuat să pedalăm pe malul Dunării. Peisajul era superb, nu ne puteam abține să nu ne oprim, să admirăm, să afirmăm încontinuu ”waaw, cât de frumos este” și să mai facem și câte o poză. Drumul era plăcut, liniștitor, rareori trecea câte o mașină. Eram doar noi, bicicletele și Dunărea.

Pe mal în jos

Pe mal în jos

Ne-a surprins plăcut faptul că pe marginea drumului erau panouri informative care păreau destul de noi, fuseseră instalate de maximum un an. Așa am aflat de traseul ecoturistic Trescovăț. Lungimea traseului este de 10 kilometri și timpul mediu de parcurs 10 ore. Climatul cu influențe sub-mediteraneene a ajutat la dezvolatea florei, în această zonă găsindu-se pinul negru de Banat și laleaua de Dunăre. Punctul de atracție îl reprezintă neck-ul vulcanic Trescovăț, o formațiune stâncoasă pe care se află specii de arbori și arbuști care au căpătat de-a lungul timpului forme ciudate datorită fenomenelor meteo, precum și punctul de belvedere de unde se poate vedea cum a reușit Dunărea să își creeze un curs spectaculos printre munți.

Smochinii din Șvinița
Am ajuns și în dreptul comunei Șvinița, pe teritoriul căreia se găsește o impresionanță rezervație de smochini din care localnicii pregătesc dulceață, gem și țuică. Culesul smochinelor este o tradiție în această zonă, fiind sărbătorit chiar și un festival al smochinelor.

În depărtare, pe malul sârbesc este un oraș cu toate casele cu acoperișuri roșii. Imaginea ne încântă ochii.

Oraș pe malul sârbesc

Oraș pe malul sârbesc

Cetatea Tricule
În punctul cel mai sudic al traseului de azi, se află cetatea Tricule care a fost ridicata în secolul al XV-lea pentru a opri expansiunea otomană spre vest. Construcția celor 3 turnuri a fost făcută în formă de triunghi ; fiecare turn avea 2 etaje, iar nivelul superior era folosit ca punct de observație. Cetatea a fost inundată în urma construcție hidrocentralei Porțile de Fier I și a lacului de acumulare, rămânând vizile doar 2 dintre turnuri, iar cel de-al treilea este inundat în totalitate.

Cetatea Tricule

Cetatea Tricule

Popas la o saramură de Dunăre și o clătită gratis pentru bicicliști
Ne era foame și de-abia așteptam să ajungem în Dubova să mâncăm ceva. Nu găsisem nicio pensiune cu restaurant în ultimii 30 de kilometri, dar uite că se vede ceva în depărtare exact pe malul Dunării. Mai erau doar 7 kilometri până la destinație, dar am hotărât să rămânem să mâncăm la cabana Delfinul. Am comandat saramură de pește și a fost atât de bună încât nici n-am mai apucat să o pozez. Le-am povestit proprietarilor de proiectul nostru și am obținut o clătită gratis pentru viitori bicicliști care ajung la ei la restaurant. Trebuie să spuneți că știți de proiectul Turul Dunării pe bicicletă și primiți o clătită gratis.

Excursie cu barca pe Dunăre
Am ajuns în Dubova și ne-am cazat ”La Căsuțe”. Am lăsat bajele și am plecat spre golful Dubova, unde aveam întâlnire cu barcagiul Vio. Nu știu dacă vă vine să credeți, dar peisajele sunt și mai frumoase văzute de pe apă. În excursia de o oră am văzut:
- Cazanele Mari și Cazanele Mici. De la Vio am aflat de unde și-au luat cazanele numele: înainte de construirea barajului Porțile de Fier, nivelul apei era scăzut, Dunărea se înghesuia în strâmtori și parcă bolborosea ca într-un cazan.

Dunărea la Cazane

Dunărea la Cazane

- peștera Ponicova. Vio ne-a spus că de obicei barcagii nu intră în peșteră, dar că lui îi place pericolul așa că noi o să intrăm. Și uite așa am văzut câțiva lilieci.
- mănăstirea Mraconia

Mănăstirea Mraconia

Mănăstirea Mraconia

- statuia regelui dac Decebal. Cu o înălțime de 55 de metri, este cea mai înaltă sculptură de piatră din Europa. A fost construită între anii 1994 și 2004, fiind finanțată de omul de afaceri și istoricul Iosif Drăgan.

Statuia lui Decebal

Statuia lui Decebal

Când am coborât de pe barcă aveam un zâmbet până la urechi, atât de entuziasmați eram de tot ce văzusem.

Ne-am întors la cazare și am intrat în vorbă cu gazda noastră. Mi-a povestit de pasiunea ei pentru goblenuri, vorbea cu atâta pasiune încât am rugat-o să îmi arate dacă are ceva lucrat. I-am ascultat timp de o oră poveștile despre goblenuri și aș mai fi stat, dar eram tare obosită, așa că m-am băgat în pat.

Goblen

Goblen

Am adormit cu gândul că sunt pe drum de vreo lună, simțeam că am trecut prin atâtea lucruri și că am acumulat trăiri variate și intense.

Mai multe fotografii găsiți aici.

Lasă un comentariu